Bunica este oaza de liniste si de caldura a oricarui copil!
Nepoata mea spune:
“Eu, daca am nevoie de o imbratisare care miroase a prajitura cu vanilie sau a mancare calda, merg la bunica mea!”
Sunt foarte fericita sa pot spune ca are nevoie de imbratisarile mele!
Eu, bunica ei, am fost alaturi de ea de cand s-a nascut si pana in prezent.
Dupa ce am crescut doi copii, singura, de la 39 de ani, am crezut ca le stiu pe toate si ca nu e nimic care sa ma puna in dificultate. Dar, surpiza, n-a fost deloc asa.
In primul rand, contextul e foarte diferit de cel in care au crescut copiii mei. Acum, copiii sunt expusi la mult mai multe provocari!Lumea este descoperita practic in fata lor.
Cu accesul la informatii pe care-l ofera tehnologia, copiii pot acum sa descopere realitati de la varste mult mai fragede!
Asa ca, prima provocare a mea, a fost sa incetez s-o compar cu mama ei, pentru ca ea isi traieste copilaria intr-o lume diferita mult de cea in care si-a trait-o mama ei.
Al doilea aspect, pe care eu l-am experimentat cu nepoata mea a fost legat de asteptarile si cerintele de comportament al ei fata de mine si fata de ceilalti membri ai familiei.
In trecutul tineretii mele, accentul era pus pe respectarea cu strictete a regulilor, pe conformarea la pareri sau la moduri de lucru impuse! Nu era incurajata punerea lor in discutie. Cu nepoata mea am invatat, ca multe din aceste tipare trebuie sa se schimbe! Sau macar sa fie mai nuantate, pentru ca regulile si cadrul sunt importante desigur, dar nu sunt un scop in sine. Am inteles ca poti sa nu fii de accord cu interpretarea unui parinte sau a unui bunic! Iar asta nu inseamna o lipsa de respect, ci inseamna doar sa ai un punct de vedere diferit. Si am inteles ca trebuie chiar incurajata sa-si sustina cu tarie punctele de vedere! Chiar daca sunt diferite de ale celorlati! Si ca trebuie incurajata sa puna intrebari, cat mai multe intrebari!
Mi-a fost greu sa accept ca are mult mai multa nevoie de libertate! Eu n-as fi indraznit sa o expun la anumite situatii! Parintii ei considera ca acesta este un mod prin care ea se preagteste pentru viata! Si am acceptat acest aspect!
Eu am trait mare parte din tineretea mea, intr-o societate in care comunicarea deschisa si activa nu era incurajata!
Si cel mai important lucru pe care l-am descoperit alaturi de ea este tocmai faptul ca cea mai importanta cale de a-ti proteja nepotii si copiii, este chiar comunicarea! Aceasta presupune sa-i tinem aproape si sa-i incurajam! Ei trebuie sa aiba incredere sa povesteasca despre ce li se intampla! Trebuie s astim ce-I framanta! Trebuie sa stim ce-I bucura sau ce-I nemultumeste, ce vor sa faca, la ce oameni se uita cu admiratie…..
Eu asa am crescut ca si bunica langa nepoata mea! ?